Tremurati, ciufuliti, “impachetati” cu hainele groase de iarna, tinerii si adultii au sosit la Moeciu in ziua de 22 august 2015, fiind intampinati de o atmosfera inghetata, parca de sfarsit de noiembrie, in plina vara. Abia ajunsi si inca in soc termic, o alta surpriza i-a intampinat pe cei 33 de cursanti care s-au incumetat anul acesta sa participe la Stagiul de la Moeciu organizat de Clubul Sportv WuDao: cu totii vor trece pe la bucatarie, coordonati in echipe de cate un „Maestru Bucatar”, ales sau auto – impus, in fiecare zi de stagiu.
Ceea ce parea sa fie o tabara militara, in care participantii aveau sa invete disciplina, simtul organizarii si sa gateasca pentru altii, a fost de fapt o tabara distractiva. Chiar daca strictetea nu a fost prea mare in legatura cu disciplina si simtul organizarii, cu totii au fost responsabili pentru ceea ce au gatit pentru colegii lor si s-au antrenat cu voie buna si cu exersari intense de manuire a bastonului, evantaiului, sau lupte libere.
Stagiul tinerilor si adultilor de anul acesta a presupus continuarea predarii tehnicilor de baston si evantai, sau invatarea acestora pentru practicantii mai noi. Cursantii mai avansati au perfectionat taolu-ul cu bastonul invatat anul trecut si pe care l-au repetat pe parcursul anului la sala. De asemenea, pe partea de evantai, pe langa forma invatata in stagiul trecut, anul acesta s-a inceput predarea unei noi forme de evantai, ce imbina in mod armonios taichi-ul cu accente de taolu modern – „Beauty of the Sunset”.
Pe langa cele doua antrenamente oficiale, de dimineata si seara, practicantii si-au mai facut timp si de antrenamente aditionale la padure, in curte, sau chiar in varf de munte. Si anul acesta un grup de curajosi au pornit sa cucereasca Saua Strunga sau Varful Omu, in trasee presarate cu umor, suisuri si coborasuri, pante mai abrupte, muschi mai obositi, dar chipuri zambitoare, multe fotografii si taolu-uri la inaltime J
Ca in orice tabara militara incarcata cu un strop de drama, stagiul acesta a beneficiat de un antrenament surpriza in noapte, la lumina lunii si murmurul ursului. Pentru cei mai multi, farsa cu ursul nu a iesit, demonstrand capacitatea de relaxare in fata pericolului sau … o regie care mai trebuie lucrata.
Cu antrenamente oficiale, neoficiale sau spontane, drumetii si povestiri la leagan sau la o cana cu ceai, cu sau fara ursi, cu totii am iesit teferi din bucatarie, ne-am insusit formele de baston sau evantai si ne-am simtit bine pe tot parcursul sederii la Moeciu de Sus.
Mai multe poze – click aici!
