Denumit “chintesenta culturii chineze” deorece contopeste filosofia traditionala a acestui popor cu conceptele filosofice, spirituale si martiale provenite din Wushu, Daoism si Confucianism, Taiji Quan, sau boxul umbrei dateaza din perioada ce marcheaza sfarsitul Dinastiei Ming si inceputul dinastiei Qing si reprezinta una dintre cele mai populare ramuri ale artelor martiale chinezesti. Avand aproximativ 400 de ani de existenta, boxul umbrei a cunoscut numeroase variante, interpretari ori stiluri, adaptate formei initiale de Taiji Quan, create Chen Wangting, originar din satul Chenjiagou, considerat initiatorul acestui stil de arte martiale.
In filosifia antica, Taiji, care inseamna Finalul Suprem, este sursa din care izvorasc toate fapturile universului, fiind caracterizat de doua forte opozante: yin (intunericul, negativul, femininul) si yang (lumina, pozitivul, masculinul). Taiji Quan este fundamentat pe acest principiu filosofic ce defineste dualitatea universului.
Initial, Taiji Quan, asa cum a fost creat de Chen Wangting, continea sapte seturi de rutina a boxului umbrei si se considera ca aceste seturi erau inspirate din stilurile de box ale altor scoli existente la acea vreme. Wangting a contribuit la dezvoltarea artelor martiale prin faptul ca a combinat tehnicile martiale cu elemente de Daoyin (efortul concentrat asupra fortei interioare) si Tuna (exercitiile de respiratie profunda, cunoscute astazi sub forma tehnicilor populare de Qigong). In Taiji Quan, acesta a combinat si a coordonat actiunile mainilor, ale trunchiului, ale ochilor, respectiv ale pasilor specifici artelor martiale cu tehnici de concentrare a atentiei asupra fortei interioare si cu respiratia profunda, ce a dus la inlantuirea unui sistem complet de exercitii, in care concentrarea mentala a practicantului, respiratia si actiunile acestuia sunt interconectate.
De asemenea, Chen Wangting a creat elementele de rasucire, imitand miscarile de spirala, ce permit executarea exercitiilor de extindere si retragere, determinand practicantul sa-si coordoneze Qi-ul (respiratia provenita din energia vitala interna) prin control mental si sa il raspandeasca in intreg corpul.
Contributia lui Wangting la elaborarea Taiji Quan include si crearea exercitiilor de impingere a mainilor (Tui Shou), exercitii practicate cu partener, ce presupun actiuni de “rasucire si lipire” a mainilor, menite sa ascuta simturile de atingere a pielii si senzatiile interne ale practicantilor. Wangting a elaborat si practicile de sulita, ce presupun miscari de intoarcere, incolacire, atacuri si retrageri ale sulitei, caracterizate prin rapiditate si circularitate.
Miscarile specifice stilului de arte martiale Taiji Quan sunt usoare, lente, coerente si flexibile, contribuind astfel la deschiderea meridianelor, la echilibrarea Qi-ului si fluidizarea sangelui, intarind muschii si oasele. Boxul umbrei se concentreaza asupra cultivarii Qi-ului, folosind in mod paradoxal inertia pentru a genera miscarea.
Din punct de vedere martial, Taiji Quan reprezinta o forma de studiu, in cadrul careia practicantul elaboreaza o suita de miscari care raspund unor forte externe, imaginare. Miscarile presupun abordarea eventualelor atacuri cu suplete si gratie si nu implica indepartarea acestora prin opunerea in forta. Miscarile specifice stilului Taiji Quan au la baza forme circulare, ce definesc cercuri mari, mici, semicercuri, forme ovale, arcuri si spirale, fiind atent inlantuite, astfel incat fiecare miscare decurge natural din cea anterioara, generand o executie gratioasa, fuida si armonioasa.
Acest stil de arte martiale, specific in mod traditional chinezilor, este practicat si de vestici, care la primul contact cu Taiji Quan, l-au considerat un tip de dans meditativ, fara a cunoaste aplicatiile martiale care stau la baza acestuia. Astazi, Taiji Quan este cunoscut la nivel mondial drept un stil de arte martiale elegant si eficient ca tehnica de auto – aparare, insa benefic si pentru sanatate, avand efecte pozitive in vindecarea mai multor tipuri de boli, si chiar in mentinerea tineretii si in cresterea longevitatii.
