Departe de agitatie, de blocurile gri si de caldura din Bucuresti, elevii Clubului Wu Tao Kung Fu au petrecut o saptamana de neuitat in localitatea Moeciu de Sus, intr-un stagiu de arte martiale organizat in perioada 20 – 26 august.

Situata in apropierea Rezervatiei Parcul Natural Bucegi, Moeciu de Sus te intampina cu o priveliste deosebita, demna de coperta unei reviste. Pensiunile sunt asezate de o parte si de alta a soselei care serpuieste la poalele dealurilor acoperite fie de pajisti, fie de brazi inalti. In departare se vad crestele muntilor, ca zidurile unei fortarete medievale, iar muntele te indeamna sa te avanti pe traseele sale in cautarea unor experiente noi.

Traditia asiatica a stilului Wu Tao Kung Fu s-a armonizat foarte bine cu atmosfera mioritica a Pensiunii Padurea Verde, gazda noastra in saptamana petrecuta la Moeciu. Cele doua antrenamente zilnice s-au desfasurat pe un teren de iarba suficient de mare din spatele pensiunii, in compania paznicilor de incredere ai locului, doi catei care se abtineau cu greu sa nu participe la antrenamente.

Cei care dadeau trezirea dimineata au fost cu siguranta copiii, care spre mirarea noastra erau mult mai matinali decat adultii. Primul antrenament incepea la ora 8, pe racoare, iar o ora mai tarziu, incercam cu greu sa ne ascundem de razele soarelui de dimineata. La antrenamentul de seara era invers, abia asteptam sa coboare soarele sub crestele muntilor si sa se faca simtita racoarea serilor de munte.

Trecand peste febra musculara care s-a instalat chiar de la inceputul stagiului, indurand exercitiile de forta cu flotarile interminabile, exersarea pe teren accidentat uneori, repetarile taolu-ului care pareau sa nu se mai termine, cat si exersarea in fata grupului si a camerei de filmat chiar, si adulti si copii am reusit sa invatam cu succes unul dintre cele mai lungi taolu-uri din acest stil : San Chi Tao. Este de mentionat ca cei mai harnici dintre noi au participat la antrenamentul optional de dupa-amiaza si au existat persoane care repetau chiar si in orele dintre antrenamente.

Cativa mai aventurieri dintre noi nu au rezistat tentatiei si au pornit pe traseul catre Saua Strunga. Dupa o urcare de mai multe ore, puteau vedea Moeciu de Sus si intreaga vale de pe culmile muntilor pe care le admirasera de la Pensiune. Intoarcerea, prin Valea Bangaleasa, i-a adus aproape de o herghelie de cai care pasteau pe pajistile de pe munte si le-a rezervat un traseu foarte frumos, prin inima padurii, pana in Rezervatia de unde plecasera.

Iar cei mai curajosi dintre noi au facut chiar si o excursie la castelul Bran si Casa Groazei, de unde s-au intors cu multe poze si povestiri haioase.

Serile de la Moeciu au fost un prilej de a lega noi prietenii in timp ce admiram cerul instelat in cautarea stelelor cazatoare, in timpul discutiilor mai mult sau mai putin filozofice, sau la un joc de carti in compania sticlelor de bere sau vin. Sambata a fost chiar mai deosebit decat de obicei pentru ca s-a organizat o petrecere cu gratar, prajituri, zi onomastica si multa voie buna. Monstrul care a patruns in camera copiilor sambata noapte s-a dovedit a fi doar o masca cumparata de unul dintre baieti de la Castelul Bran; cu toate astea, momentul este de neuitat.

Reintorsi in Bucuresti, ne era dor tuturor de tipetele copiilor, de dupa-amiezele petrecute in leagan, in sezlong sau la umbra foisorului, de serile de voie buna, de antrenamentele interminabile (care acum par mult mai usoare la sala), de munte si de dealurile din Moeciu.