Vremea buna si vara insorita ne tot tin pe drumuri si ne indeamna la noi aventuri si drumetii in cautarea unor noi locuri de antrenament. Weekendul 3-4 august 2013 ne-a gasit la Cheia, unde am explorat padurile verzi si racoroase si culmile insorite din zona, am admirat floarea de colt si am adunat fragute coapte si dulci ori ne-am catarat pe stanci si am admirat peisaje minunate.

Traseul propus de ghidul nostru a fost unul care se anunta “relaxat” cand inca eram la bazele muntelui si pe cand cutreieram prin padure. In scurt timp insa, ne-am dat seama ca aveam de-a face cu un traseu solicitant si tehnic, care ne-a antrenat echilibrul si ne-a provocat rezistenta fizica prin culmile sale care se ascundeau una in spatele celeilalte, facandu-ne sa credem ca “de data asta chiar am ajuns”. Evident, manati de vointa, dand dovada de o buna conditie fizica (dobandita si cu ajutorul cursurilor de Kung Fu) si antrenati cu voie buna, am tot urcat, culme dupa culme, pana ce am ajuns la Culmea Zaganu, admirand la fiecare pas peisajul oferit de Masivul Ciucas, care se intindea imprejurul nostru. De la Culmea Zaganu am inceput sa coboram inspre Muntele Rosu si deja gandul ne era la o binemeritata bere rece.

Ajunsi la Cabana Alexia, unde am fost cazati, ne-am odihnit un pic si seara ne-am adunat la povesti si la jocuri de carti, asa cum e obiceiul pe la munte, promitand un antrenament in mijlocul naturii pentru a doua zi. Si ne-am tinut de cuvant, astfel ca a doua zi, ghidati de serpasul local, un simpatic “Azorel” in cautare de sandvisuri proaspete, mangaieri si dezmierdari, ne-am pornit la un nou traseu, spre Cheile Cheitei. Odata ajunsi acolo am repetat unul din taolu-urile invatate la sala, dupa care ne-am pornit inapoi, spre cabana.

A fost o drumetie cu gust de chimen si susan (la propriu), intrucat vantul uscat de plina – vara s-a tot impletit de-a lungul traseului cu mult – laudatii biscuiti de casa cu seminte, oferiti cu marinimie de una dintre colegele de catarare. Pentru ca ne-a placut si pentru ca am ramas datori sa ajungem si pe Varful Ciucas am promis ca ne vom intoarce, convinsi ca buna-starea caracteristica acestor drumetii si frumusetile zonei vor convinge si alti colegi sa ni se alature.

Mai multe poze – click aici!